Dans din buric

Dansul oriental este cea mai straveche forma de dans, practicata initial exclusiv de catre femei pentru femei. Dansul oriental este o sarbatoare a vietii, a pasiunii si a misterului feminin, deci un dans cu miscari naturale pentru trupul femeii. In antichitate, femeile din Orient o adorau pe Zeita Mama (in functie de cultura: Ishtar, Isis, Shakti, etc.) cea care se manifesta in fiecare dintre ele si le inzestra cu puterea de a da viata: orice fiinta umana se naste din pantecul femeii si se duce la finalul vietii in pantecul pamantului.

Pantecul femeii era considerat lacas al lumii interioare si al vietii, iar ombilicul o proiectie a centrului Universului. Formele voluptoase erau ca o reflexie a vitalitatii si implicit a fortei feminine ce se trezea prin intermediul dansului ritualic - o activitate fundamentala in cadrul culturii matriarhale, in care muzica si incantatiile reprezentau ritmurile Creatiei-Vietii. Dansul s-a transmis din generatie in generatie si cu timpul femeile au inceput sa danseze la fiecare ocazie cu care se intalneau, cu atat mai mult cu cat religia le impunea sa stea in camere separate de barbati. (Aceasta traditie se mai pastreaza si astazi, in anumite regiuni din lumea araba).